„Femeile să se supună bărbaţilor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul”. Iată un text care a suscitat nenumărate comentarii nefavorabile, mai ales în secolul nostru. Mulţi au văzut aici o inferiorizare a femeii în raport cu bărbatul. Totuşi, acest text e charta mistică a familiei creştine, legea divină pe care Duhul Sfânt i-a revelat-o Apostolului, pentru Biserică. Nu putem vorbi despre experienţă mistică, în cadrul căsniciei, fără a o înscrie în acest text sacru. De altfel, Sfântul Pavel îşi începe discursul oferindu-ne direct cheia înţelegii lui: „Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos”.

Această supunere de bunăvoie celuilalt, adică ascultarea, e legea de bază a vieţii comunitare. Pentru ca doi să poată deveni unu, e necesar să existe un al doilea. Dacă acest al doilea e dispreţuit, subjugat, desconsiderat, uitat, judecat, trecut mereu cu vederea, strivit ‒ e ca şi cum el, de fapt, n-ar exista. Talantul nu mai e cultivat în doi, ci îngropat de-a dreptul. Cu privire la textul de mai sus, Tradiţia ortodoxă învaţă că bărbatul şi femeia au parte în egală măsură la autoritate şi la independenţă. Apostolul nu face aici decât să arate că nici unul dintre membrii cuplului nu-şi aparţine sieşi, ci că fiecare aparţine celuilalt. De aici perfecta egalitate dintre ei.

(Michel Philippe Laroche, Un singur trup - Aventura mistică a cuplului, Editura Amarcord, Timişoara, 1995,  pp. 59-60)