Poate că ești adolescent și negi, ascunzi de conștiința ta că te atrag fetele, dacă ești băiat sau băieții, dacă ești fată. Și că ai fiori. Da, negi pentru că ți s-a spus că e păcat. Dar nu e păcat să ai fiori sau sentimente, ci să le trăiești fără Dumnezeu și fără să ceri de la El harul de care ai nevoie să nu cazi în păcat. Fiorii nu sunt păcat. Dorințele nu sunt păcate. Ci ținerea lor în minte și lucrarea minții cu ele.

Înălțarea minții la Dumnezeu prin rugăciune și arătarea de sine în chiar timpul simțirilor, de orice fel ar fi, ne scapă de cădere și ne face duhovnicești. Insist: nu ce trăim, nu ce facem, nu ce simțim, ci dacă trăim, facem și simțim cu Dumnezeu sau fără El este important. Dumnezeu îmi dă harul Lui nu ca să-mi distrugă impulsurile, emoțiile, sentimentele, ci ca să mi le curețe și să le sfințească.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 20-21)