Preot în Ahaia pe vremea împăratului Deciu, de neam cinstit și bogat, Sfântul Miron l-a defăimat pe ighemonul Antipatru care venise în Biserică să îi tortureze pe creștini. Spânzurat, strujit cu unghii de fier și aruncat în foc, Sfântul Miron a ieșit din cuptor, păzit fiind de flăcări, dar 150 de slugi păgâne au ars în jurul său, văzându-se cum pe Sfântul Miron îngerii îl înconjurau.

Jupuindu-i pielea și fiind dat fiarelor spre mâncare, a rămas nevătămat, încât ighemonul s-a sinucis, plin de mânie. Dus în cetatea Cizicului, Sfântului Miron i-a fost tăiat capul, luând cununa muceniciei pentru dragostea pe care I-o purta Domnului.