În vremea împăratului Dioclețian, cel care îi ura pe creștini și poruncise să fie persecutați, Sfântul Eudoxie și-a urmat inima și a mărturisit, plin de curaj, că el crede în Dumnezeu. Renunțând mai întâi la brâul pe care-l purta – și care era o dovadă că făcea parte din dregătorie –, sfântul a fost model pentru ceata sa de peste o mie de ostași.

Schingiuit și condamnat la moarte dimpreună cu Zinon și ceilalți mucenici, Sfântul Eudoxie i-a transmis soției sale să nu plângă după el, ci să se bucure de acea zi. După ce i-a fost tăiat capul cu sabia, Sfântul Eudoxie s-a arătat în vis acesteia și i-a poruncit să-i spună Sfântului Macarie să vină și el în fața divanului. Astfel, refuzând Sfântul Macarie să se închine idolilor, a primit și el moarte mucenicească.