Odată, un pelerin a mers să se spovedească la părintele Sava, care trăia la Chilia Învierii Domnului, din partea de nord a Schitului Sfânta Ana Mică.

După Spovedanie pelerinul a plecat de la părintele Sava, iar pe drum a hotărât să-şi ardă toate cărţile de vrăjitorie pe care le adusese cu el. Îndată ce a dat foc cărţilor, a început o ploaie de pietre ce venea dinspre munte şi ajungea jos pe cărare. Îngrozit, pelerinul a alergat din nou la părinte, povestindu-i cele întâmplate.

Părintele Sava l-a liniştit spunându-i că sunt demonii care s-au înfuriat fiindcă le-a ars cărţile de vrăjitorie şi, astfel, și-au pierdut unealta.

Mai târziu, părinţii sau pelerinii erau loviţi cu pietre când treceau pe acel drum. Atunci părintele Sava împreună cu părinţii de la Sfânta Ana Mică, au hotărât să aşeze icoana Maicii Domnului în peştera din dreptul acelui loc.

După stropirea locului cu aghiasmă în chipul Sfintei Cruci, ploaia de pietre venită din partea duhurilor diavoleşti a încetat.

(Foto) De la Schitul „Sfânta Ana” la Katunakia – Pe potecile Athosului