Odată intraţi în biserică, credincioşii observă Piatra Ungerii, locul unde, conform relatării biblice, Iosif şi Nicodim au coborât de pe Cruce trupul Domnului şi l-au uns cu mir. Forma ei actuală datează din 1810. Acest obiectiv reprezintă o piatră naturală acoperită de o marmură de culoare alb-roşie. Marmura nu reprezintă atât un element decorativ, cât mai ales un mijloc de protecţie a acestui loc sfânt pe care credincioşii îl ating în mod frec­vent cu diferite obiecte şi suveniruri.

Conform tradiţiei, un fragment din piatra originală a fost trimis la Efes şi apoi la Constantinopol unde împăratul Manuil I Comne­nul l-a aşezat alături de monumentul său fu­nerar de la Mănăstirea Pantocrator. Drepturile asupra Pietrei Ungerii aparţin tuturor celor trei confesiuni, ortodocşilor, catolicilor şi ar­menilor. Acest lucru este confirmat şi de pre­zenţa celor şase sfeşnice aflate de fiecare parte a ei, dar şi a celor şase candele care aparţin, câte două, comunităţilor respective. Pe peretele din spatele Pietrei Ungerii, în anul 1993, prin purtarea de grijă a Patriarhiei Grec-Orto­doxe a fost realizat un mozaic cu scenele Coborârii de pe Cruce, Ungerii cu mirodenii şi Punerii în mormânt.

(Locurile Sfinte, traducere pr. Petru Sidoreac, Tudor Eduard Florin, Fundaţia Centrul Cultural Elen, p. 42)