Hristos a Înviat! M-am tot gândit ce picătură de carte se cuvine Duminicii Învierii. Și am descoperit sensibila ediție a unei cărți vechi, dar înnoită mereu: Psaltirea Sfântului Prooroc David, tradusă și comentată în Sfântul Munte Athos (ediția a II-a revizuită și completată, Editura Colegiul Ortodox Noul Studion, 2020, 431 pagini). Nu. Nu-i o lectură oarecare. E o bijuterie editorială, mai întâi, concepția grafică fiind a celor de la Baroque Books & Arts. O primă ediție a apărut la Chișinău în 2018 și tare m-a bucurat. Era altfel la citit. Așa cum această ediție îmbogățește.

Nu. Nu avem de a face cu o nouă traducere. De altfel mai bine las autorii – neconsemnați, asemeni iconarilor – să ne dea mărturia lor la întrebarea: De ce o nouă ediție?  „Prezenta ediție a Psaltirii (versiunea Septuagintei, Textus Receptus) nu reprezintă o traducere nouă a textului psalmilor; ea păstrează structura și limbajul traducerilor anterioare din care însă au fost eliminate pasajele împrumutate din Textul Masoretic (cu care edițiile românești ale Bibliei începând cu 1936 au înlocuit unele versete mai dificile din Septuaginta). S-a încercat, pe cât a fost posibil, să se păstreze intact textul moștenit al Septuagintei, permițându-ne pe alocuri, să operăm mici modificări ale sintaxei sau ale unor termeni, întotdeauna în concordanță cu tradiția patristică de interpretare. La scoliile de la sfârșitul ediției, pe lângă scurtele analize ale unor termeni biblici, aducem citate din sursele patristice, fie pentru a limpezi unele pasaje dificile, fie pentru a argumenta parafraza uneori impusă de acestea, dar și pentru ca cititorul să aibă un prim contact cu modul patristic de tâlcuire al Scripturii. De mare ajutor ne-a fost traducerea românească a Septugintei, ediția de excepție realizată în cadrul Colegiului Noua Europă (Editura Polirom, Iași) atât prin metoda de studiu a textului Vechiului Testament, cât și prin introducerile și notele de subsol de mare valoare” (P. XI-XII).

Să reținem că traducerea s-a realizat după Psaltirea aprobată de Patriarhia Ecumenică (ediția a X-a, Veneția, 1893), că împărțirea pe versete s-a realizat după ediția critică a Septuagintei (ediția 1979) iar traducerea textelor patristic, care alcătuiesc Scolii la Psalmi (pp. 305-425) au fost realizată din comentariile la Psalmi din Patrologia colecția J.P. Migne și din colecțiile indicate la Bibliografie (pp. 427-430). O Psaltire Bucurie care aduce aproape textul rugăciunii vestirii Învierii care trece prin noi!

Sursa: tribuna.ro