psaltire

Mai bine să stea soarele din călătoria sa, decât să rămână Psaltirea necitită în casele creștinilor

Să aveți Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ți-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citești o catismă, două-trei, cât poți.

(Video) Cum să interpretăm astăzi psalmii de blestem?

Cum ar trebui însă să înţelegem pasajele din Psaltire care cuprind psalmii de blestem?

Protosinghelul Iosif Crăciun – „Pustnicul de la Icoana” ce izgonea duhurile rele din oameni

Alergau la chilia lui tot felul de epileptici şi oameni bolnavi, lipsiţi de mângâiere. Mai întâi trimitea bolnavul în mânăstire să-şi mărturisească păcatele şi să-i facă preoţii Sfântul Maslu. Apoi se întorcea bolnavul la chilia lui din pădure, unde era pus la post şi rugăciune trei zile şi trei nopţi. Împreună cu el posteau toate rudele bolnavului şi însuşi sihastrul Iosif şi citeau la Psaltire ziua şi noaptea. A treia zi, cei mai mulţi bolnavi se vindecau. 

Lauda – pomenire a binefacerilor lui Dumnezeu

Omul nu mai ştie că lumea aceasta este trecătoare către viaţa veşnică, că lumea aceasta poartă, în chip potenţial, o viaţă ce nu moare. Cu toate acestea, această viaţă palpită în miezul fiecărei părticele a celui ce vieţuieşte. Cel ce se minunează nu poate crede în moarte ca final definitiv, căci a experiat o viaţă ce izvorăşte din moartea aparentă, ivire primăvăratică după moartea iernatică. Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur. Rodnicia bobului de grâu care moare în pământ este impresionantă. De ştim aceasta în ceea ce priveşte grăuntele de grâu, de ce, oare, am uitat acest aspect, cu privire la noi?

Biblioteca Mănăstirii Pantocrator

Biblioteca se găseşte la primul etaj al corpurilor noi de chilii, construite după incendiul din anul 1948.

Testul duhovnicesc al Rasoforului Vasile Ilie

„Iată, aşa trebuie să rabde călugărul în mănăstire!” Timp de trei zile au fost ţinuţi la poarta mănăstirii, în post şi rugăciune, pentru a ispiti tăria credinţei lor. Toată ziua loveau cu băţul în trunchiul unui copac şi nu vorbeau cu nimeni. A treia zi a venit iconomul, a luat pe cei trei fraţi şi i-a dus în biserică. 

Fericitul Mitropolit Dosoftei, cel dintâi aghiograf român

Mitropolitul Dosoftei este primul poet şi imnograf al neamului nostru, precum și ctitorul limbii româneşti în cultul Bisericii din Moldova. El traduce și tipărește pentru prima dată în grai românesc Liturghierul, Psaltirea şi Octoihul, cărţile de bază ale cultului ortodox, precum și Vieţile Sfinţilor pe tot anul (1682-1686).

Isihasmul paisian – rugăciune, studiu biblic și patristic

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie de la Neamț traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând astfel șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. Unii călugări, fiind buni eleniști, traduceau scrierile Sfinților Părinți din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamț o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe din acea vreme.

Monahul Veniamin Iorga – un părinte al cumpătării

L-a întrebat duhovnicul într-o zi: „Părinte Veniamin, de câţi ani n-ai mai băut vin?”. „De treizeci şi patru de ani.” „Pentru că te-ai împărtăşit astăzi, bea acest pahar cu vin.” Şi a răspuns bătrânul: „De ascultare îl iau. Dar dacă mă sileşti să mai beau unul, nu mai fac ascultare.”

Rugăciunea – să nu fie doar rostire, ci să fie și trăire

Noi mai mult la rugăciune ar trebui să avem conştiinţa prezenţei Domnului Hristos, dar ce facem noi? De cele mai multe ori ne rugăm cu nişte formule, cu nişte rugăciuni-formulă. Chiar aşa îi şi întrebăm pe oameni, îi întrebăm dacă şi-au spus rugăciunile dimineaţa şi seara, nu-i întrebăm dacă se roagă. 

Pagini