Un volum al Părintelui Marcu Toma (1912-1977) – Pustnicul din lume, întregește oarecum prezentarea cărților sale anterior publicate de distinsul profesor de teologie Adrian Niculcea. Am prezentat seria de meditații și gânduri cuprinse în volumele dedicate teologiei Sfântului Antonie cel Mare (Evanghelismos, 2019), teologiei rugăciunii Inimii – frumosul volum Rugăciunea lui Iisus după Spovedaniile unui pelerin rus (Evanghelismos, 2019). Am descoperit Buchetul de rugăciuni propus de către minunatul Părinte Marcu Toma (Evanghelismos, 2019). Știu de apariția volumului „Viziunea mea despre ființa și chemarea preoției” (Teza de licență susținută în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, în 1938, sub îndrumarea pr. prof. Grigorie Cristescu, o scurtă vreme profesor și aici, la Sibiu). Lucrarea pe care vreau să v-o aduc dinainte, de astă dată, este frumosul volum „Meditații la Dumnezeiasca Liturghie. Preocupările unui preot de provincie” (Editura Evanghelismos, București, 2021, 197 pagini). Îngrijitorul ediției – amintitul de noi Părinte Adrian Niculcea – deschide și această recuperare cu o prefață relevatoare: Părintele Marcu – Adept al Idealului transfigurării în timpul slujirii Dumnezeieștii Liturghii: „O Cuminecare vrednică este o transfigurare taborică” (pp. 7-16). Surprinzând astfel în puține cuvinte esența unei cateheze luminate de Harul Duhului Sfânt. O continuare firească a meditațiilor asupra preoției, identificând cu multă simplitate și adâncă limpezime trăirea mistico-ascetică prin care Dumnezeiasca Liturghie se face viață lumii. Se simte în ea, dincolo de bibliografia vremii – meditațiile încep a fi scrise între 1939-1940 – și din tot efortul teoretizării, o minunată trăire a Liturghiei în plan personal și comunitar. Ceea ce face Părintele Toma Marcu este ceea ce ar trebui să facem astăzi, Liturghie de Liturghie, preoții creștini (nu doar ortodocși) în încercarea de a recupera mistagogia liturgică, simbolismul realist al Darului celui mare care este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Cum este construită lucrarea? Voi reda cuprinsul din nevoia de a vă vădi rigoarea și luciditatea autorului: Introducere – Ce este Liturghia? (pp. 19- 26), Partea Întâi: Liturghia Catehumenilor (Ectenia mare, Rugăciunea intrării, Cântarea întreit-sfântă, Apostolul și Evanghelia, Ectenia celor chemați, pp. 27- 63); Partea Doua: Liturghia Credincioșilor (Cântarea heruvimică; Mormânt și prestol; Ectenia „de la Domnul să cerem”, Câteva din răspunsuri, Cântarea de biruință, Sfințirea Darurilor (pp. 63-114); Partea a Treia: Adorarea și Cuminecarea (Adorarea, Cuminecarea, Veniți și prânziți, Mâncare și băutură, pp.115- 177); Epilog (Iisus Hristos, Întru sfârșit, pp. 179- 200). Un adaos de iconologie – fotografii simple cu aer de pustnicie luminoasă și atât de prezentă în miezul trăirii de familie – face din carte un catehism deschis. Prin publicarea acestui volum învățăm, încă o dată, că generațiile anterioare de preoți purtau în prea plinul inimii lor întreaga respirație a Bisericii, reușeau să transmită culturii simple a vremii îngrijorata lor iubire. Acum după atâția ani și cu atât de multă teologie liturgică publicată – sunt ani de când teologia românească a „tras tare” să recupereze clasici și moderni în domeniu – cartea aceasta transmite emoție și bucuria iubirii credincioșilor.

Sursa: tribuna.ro