Povestit-a avva Ioan că avva Anuv și avva Pimen și ceilalți frați ai lor, dintr-un pântece fiind și făcându-se călugări în schit, când au venit mazachiii și au pustiit schitul, întâi s-au dus de acolo și au venit la un loc ce se chema Terenut, până își vor lua seama cum trebuie să rămână. Și au rămas acolo într-o capiște (templu idolesc) veche câteva zile. 

Și a zis avva Anuv, care era mai mare decât ceilalți, către avva Pimen: „Fă milostenie tu și frații tăi, fiecare să se liniștească deosebi și să nu ne întâlnim unii cu alții săptămâna aceasta”. Și a zis avva Pimen: „Cum voiești, facem”. Și au făcut așa. Și era un idol de piatră în acea capiște și se scula avva Anuv în toate diminețile și arunca cu pietre în obrazul idolului și în toate serile zicea lui: „Iartă-mă!”. Și a împlinit săptămâna făcând așa. Iar sâmbată s-au întâlnit unii cu alții, și a zis avva Pimen lui avva Anuv: „Te-am văzut, avvo, în săptămâna aceasta, că aruncai cu pietre în obrazul idolului și, după aceea, îi făceai lui metanie. Spune-mi, dar, un om credincios face aceasta?”. Răspuns-a bătrânul: „Aceasta pentru voi am făcut. Când m-ați văzut c-am aruncat cu pietre în obrazul idolului, nu cumva a grăit ori s-a mâniat?”. Răspuns-a avva Pimen: „Nu”. Iarăși a întrebat bătrânul: „Dar când îi făceam metanie, nu cumva s-a tulburat și a zis: nu te iert?”. Zis-a avva Pimen: „Nu”. 

Și a zis bătrânul: „Și noi, fraților, suntem șapte frați; de voiți să petrecem împreună, să ne facem ca idolul acesta care, de se va ocărî sau se va slăvi, nu se tulbură. Iară de nu voiți să vă faceți așa, iată, patru porți sunt în capiștea aceasta; fiecare din voi, unde va voi, să meargă”. Și auzind frații, s-au aruncat pe sine jos, zicându-i lui: „Cum voiești, părinte, așa facem, și ascultăm cum ne vei zice nouă”. Și a zis avva Pimen: „Am petrecut împreună toată vremea noastră, lucrând după cuvântul bătrânului care l-a zis către noi. Și a pus el iconom pe unul din noi. Și tot ce ne punea nouă mâncam, și era cu nepuțintă să zică vreunul din noi: adu-ne nouă altceva, sau că voim aceasta să mâncăm. Și am petrecut toată vremea noastră întru odihnă și pace”.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 36-37)