Avva Arsenie a zis către avva Alexandru: după ce vei despica smicelele tale, vino să guști cu mine, iar de vor veni străinii, mănâncă cu ei. Or, avva Alexandru lucra egal (adică, în tot timpul cât lucra, lucra la fel, deopotrivă, egal) și cu luare aminte. Și, sosind ceasul, încă mai avea smicele și voind să păzească cuvântul bătrânului, a stătut să sfârșească smicelele. Deci, văzând avva Arsenie că a zăbovit, a luat gustarea, socotind că a avut străini. Iar avva Alexandru, târziu, după ce a terminat, s-a dus. Și i-a zis lui bătrânul: „Ai avut străini?”. Iar acela a răspuns: „Nu!”. Și i-a zis lui iarăși: „Dar cum nu ai venit?”. Iar el a zis: „Pentru că mi-ai spus că după ce voi despica smicelele să vin. De aceea, păzind cuvântul tău, n-am venit, fiindcă nu terminasem”. Și s-a minunat bătrânul de acrivia (exactitatea, luarea aminte a lui cea cu de-amănuntul) lui și i-a zis: „Mai de dimineața să dezlegi (postul de fiecare zi), așa încât și pravila să ți-o faci și apa să ți-o bei. Iar de nu, degrabă are să se bolnăvească trupul tău”.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 16-17)