A intrat odată ava Agaton în cetate să-şi vândă puținele lui vase şi a găsit un lepros lepădat în cale. I-a zis lui leprosul: „Unde te duci?”. I-a răspuns ava Agaton: „În cetate, să vând nişte vase”. Zis-a lui leprosul: „Te rog să mă iei şi pe mine acolo”. Şi, luându-l pe spatele său, l-a dus în cetate. I-a zis lui acesta: „Unde vei vinde vasele tale, acolo să mă pui”. Şi a făcut bătrânul aşa. Şi după ce vindea un vas, zicea leprosul: „Cu cât l-ai vândut?”. Şi îi răspundea: „Cu atât”. Şi-i zicea iarăşi: „Cumpără-mi o plăcintă”. Şi-i cumpăra. Şi iar vindea alt vas. Şi-i zicea leprosul iarăşi: „Dar acesta cu cât?”. Şi răspunse bătrânul: „Cu atât”. Şi-i zicea: „Cumpără-mi cutare lucru”. Şi-i cumpăra. Deci, după ce a vândut toate vasele şi vroia să plece, i-a zis din nou: „Te rog din nou să mă duci unde m-ai găsit”. Şi, luându-l pe spatele lui, l-a dus la locul lui. Şi i-a zis: „Binecuvântat eşti, ava Agaton de Domnul în cer şi pe pământ”. Şi, ridicând ochii săi, pe nimeni n-a mai văzut. Că a fost îngerul Domnului, care a venit să-l ispitească.

 

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 471)