S-a suit odinioară un stareţ, din schit în ternuf, unde locuia singur; şi i-au adus lui, pentru osteneala postului, puţin vin. Însă oarecine, auzind de dânsul, a adus la el pe un îndrăcit. Deci, a început demonul a cleveti pe bătrân şi a zice: „Au la acest băutor de vin m-aţi adus pe mine? Iar stareţul, smerindu-se nu voia ca să-l scoată pe el deodată. Însă, pentru că-l ocăra demonul, i-a zis: „Cred lui Hristos, că nu voi sfârşi să beau paharul acesta, până ce nu vei ieşi tu, demone”. Şi cum a început stareţul a bea, a strigat demonul tare şi a zis: „Mă goneşti pe mine, o, bătrânule!” Şi mai înainte până a nu sfârşi paharul de băut, a ieşit dracul, prin voia lui Hristos.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 446)