„Plăcerea trupească trece repede, căci în trup nu poate încăpea prea multă materie a plăcerii. Şi repede i se trezeşte pofta după repetarea ei, care e mereu la fel, monotonă, şi care satură îndată.

Orice săturare de plăcere trupească e finită, pentru că se satisface cu cele finite, prin trupul finit; nu intră în infinit, de care într-un fel, se satură, într-altul nu se satură, rămânând totuşi în bucuria neîntreruptă de el.

Cele spirituale mulţumesc continuu şi sunt dorite şi mai mult. Cele materiale nu mulțumesc niciodată, ci sunt căutate şi mai mult, dar rămân mereu amestecate cu nemulțumirea, pentru că rămân în finit”.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 75la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 364)