- Cel ce pluteşte pe marea vieţii trebuie să-şi păzească bine corabia şi să o conducă aşa cum se cuvine, evitând bancurile de nisip şi stâncile subacvatice şi ciocnirile dezastruoase. Dacă se stârneşte furtuna, nu trebuie să-şi piardă curajul, ci să se uite la far ca să ajungă mai repede în port. Aduceţi-vă aminte de Lot... În jur ardea Sodoma, iar el îşi urma drumul său. Se chinuia în sufletul lui, dar acest lucru nu l-a împiedicat să se mântuiască.

- Nu vă puteţi înstrăina cu totul de societate. Dar de voi depinde să fiţi mai mult acolo unde sunt mai puţine desfătări. Şi, chiar şi atunci când sunteţi în mijlocul desfătărilor, nu lăsaţi inima voastră sub impresia plăcerilor care vă stau înainte şi care se datorează privirilor, auzului şi celorlalte simţuri. Viaţa în lume tocmai de aceea nu este bună, pentru că aduce în suflet prea multe lucruri, persoane şi fapte, a căror amintire chinuie apoi sufletul. Şi nu vă dă voie să vă rugaţi aşa cum trebuie. Mijlocul împotriva acestui lucru este unul singur: să vă păziţi cât puteţi inima de acceptarea impresiilor. Fie ca totul să treacă pe lângă voi fără să vă intre în inimă.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 48)