L-ai văzut pe omul acesta care a ieşit de la spovedanie? a întrebat odată Stareţul pe un tânăr.

- Da, îi răspunde acela. Felul în care s-a întors mi-a făcut o mare impresie.

- Pe mine, a continut Stareţul, de fiecare dată când se mărturiseşte, mă leagă de scaun, pentru că fiecare gând spovedit al său este o picătură de lacrimă. Şi deţine o poziţie mai înaltă decât a mea. Eu am o astfel de smerenie?

(Crâmpeie de viaţă, Din viaţa şi învăţătura Părintelui Epifanie I. Teodoropulos, Editura Evanghelismos, p. 99-100)