Poezie compusă la înmormântarea Sfintei Blandina, în 26 mai 1971

Poezii

Poezie compusă la înmormântarea Sfintei Blandina, în 26 mai 1971

Această poezie a fost compusă cu ocazia înmormântării mamei Blondina, în 26 mai 1971, de Părintele Arhimandrit Veniamin, călugăr şi duhovnic la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Pribeaga Blondină,
Singură străină,
Într-o zi apare,
Ca închinătoare,

În Mitropolie,
Fără ca s-o ştie
Nimeni din-afară,
Nimeni din hotară.

Decât Dumnezeu
Că-L ruga mereu
În a sa durere
Să-i dea mângâiere.

Că în altă parte
N-avea un'să cate
Linişte, odihnă,
Mângâiere, tihnă.

Nu putea să şadă
Pe ger, pe zăpadă.
Venea de departe,
Iarna de cu noapte.

Şi cu sârguinţă,
Cu mare credinţă,
Din zori până-n seară
Era-n Catedrală.

La pangar, la treabă,
La orice se întreabă.
Maicii mai ales
I-aducea ades.

Din pământ, din piatră,
Drojdie să facă,
Prescuri pentru slujbă,
La minut în fugă.

Făcea ascultare
La mic şi la mare.
La spălat, la ceară,
Şi la pardoseală.

Nu căta că-n viaţă
A dat ea povaţă
Ca învăţătoare,
Nu ascultătoare.

Dar mai mult ca toate,
Florile aromate
O aveau robită
Şi nedezlipită.

Că venea în zori
Cu ghiveci de flori,
Specie aleasă,
Pentru Sfânta Masă.

Şi să le-ngrijească,
Să le primenească,
Părea iarna vară
Ca o primăvară.

Şi o uşurare,
Mică sau şi mare,
I-a dat Dumnezeu
Sufletului său.

Că a fost primită
Şi de toţi iubită
Această străină,
Această Blondină.

Că ştia să bată
La oricare poartă
Şi la orice tindă,
Pân'să se deschidă.

Uşă ferecată,
Uşă încuiată,
Uşi nu de perete,
Ci de sentimente.

Că pe-ntreg oraşul,
Cât cuprinde Iaşul,
În lung şi în lat,
Ea a îndemnat
Pe mic şi pe mare,
De pe a ei cărare,

Ca să ia aminte
De aici-nainte,
Să se pocăiască,
Să se creştinească,

Să lase odată,
Viaţa cea stricată,
Plină de păcate,
Ce duce la moarte.
Nu moarte trupească,
Moarte sufletească.

Deci ca ucenică
Lui Hristos mai mică,
Ea s-a ostenit
Şi a binevestit.

Această Blondină,
Harnică albină,
A strâns miere multă,
Dulce şi plăcută,

În marea stupină,
În marea grădină,
Să se îndulcească,
Să se veselească.

Azi nu osteneşte,
Ci îşi odihneşte
Trupul zbuciumat,
Sufletul curat!

(Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei, Editura Mănăstirii Sihăstria, pp. 118-122)

*Am respectat grafia originală a volumului citat, dar canonizarea ei s-a făcut cu titulatura „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași”

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!