Doamne, dă-mi înțelepciune!

Stau ades, privesc pământul unde noi sălășluim,

Și de unde noi, odată, vom pleca, dar nu gândim.

Stau ades, privesc la cerul care este înstelat,

Și gândesc cu câtă grijă voia Ta l-a modelat.

Stau ades, privesc la lună și gândesc la cursul ei,

Și îmi zic: de ani de zile luminează buni și răi.

Stau ades, privesc la soare, unde Tu sălășluiești,

Și de unde, întotdeauna, Tu cu raze ne-ncălzești.

Stau ades, privesc pământul unde noi sălășluim,

Și de unde noi, odată, vom pleca, dar nu gândim.

Dă-ne, dar, înțelepciune, și spre cer ca să privim,

Să-Ți urmăm, Iisuse, Ție, și-mpreună noi să fim. Amin!

De la același autor

Ultimele din categorie