Aşa zice Domnul Iisus Hristos, Cel ce este mai puternic decât lumea şi mai puternic decât iadul. Fericit e bărbatul care-l mărturiseşte pe El înaintea oamenilor, slobod şi făţiş: cu adevărat, acela va avea putere nebiruită şi nimic nu îl va vătăma, nici lumea, nici moartea, nici iadul. Căci îi stă alăturea Cel ce este atotputernic. El slobod petrece într-această lume, precum un fiu în moştenirea părintească, şi nu ca un rob ori argat ce unelteşte în ascuns ce va fura, va răpi, va pârjoli sau va nimici. Iar când va muri, abia atunci va intra în adevărata viaţă şi în adevărata slavă. Dacă îşi vor aminti oamenii de el sau dacă nu îşi vor aminti, e lipsit de însemnătate. Nu va avea vreun folos din faptul că rudele îi vor săpa numele pe piatra de mormânt. Ci acolo, acolo este cu adevărat pomenirea lui, acolo unde este şi adevărata viaţă şi adevărata slavă; acolo unde cei fără de moarte îl vor pomeni după numele său.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, p. 25)