Fugi totdeauna de ceea ce este prea mult şi prea puţin în virtute şi caută cu osteneală calea de mijloc, ca să faci tot lucrul la vremea lui şi cu măsura cuvenită. Iată ce e prea mult: postul şi privegherea prelungite, goliciunea, lanţurile şi celelalte pe care le iei asupră-ţi mai presus de puterile tale; iar calea de mijloc e a mânca în fiecare zi, numai nu până la saturație, a dormi potrivit şi a te osteni şi a face toate după predania cea credincioasă a Bisericii şi după tipicul călugăresc − că oarecare din Părinţi a zis: „Ce e peste măsură este de la demoni”.

Chiar dacă oarecari dintre nevoitori, prin nădejde tare în Dumnezeu şi dragoste puternică faţă de El, au putut, cu harul Lui, să ia asupra lor nevoinţe peste măsură de mari, ceea ce rareori se întâmplă, nu este recunoscut de către Sfinţii Părinţi drept poruncă şi lege, ca oricine să fie dator a lua asupra sa această povară, fiindcă ea nu e fără de primejdie şi vătămare.

Un singur lucru, peste măsură iubeşte Dumnezeu − a iubi pe vrăjmaşi, a face bine celor ce ne fac rău, a binecuvânta pe cei ce ne blesteamă şi ne grăiesc de rău, a iubi pe oricare om ca pe noi înşine sau chiar mai mult, aşa cum şi Hristos ne-a iubit pe noi, a ne bucura cu cei ce se bucură şi a plânge cu cei ce plâng, a mulţumi pururea pentru toate, a ne ruga neîncetat, a iubi pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 95-96)