Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră!

Ce ciudată sunteţi! Fireşte că n-aveţi cum să nu vă mâhniţi, dar ce rost are să vă prăpădiţi cu firea ? Ce mare nenorocire este că vi s-a îmbolnăvit fiica ? Va zace cât va zace şi se va însănătoşi. Doar nu mor toţi bolnavii. De unde şi până unde credeţi că fata va muri, dacă de-abia s-a îmbolnăvit ? Faptul că i-a fost mai rău acum este în rânduiala obişnuită a bolilor. I-a fost mai rău, dar când a ajuns ştirea la Dumneavoastră, îi era deja mai bine. Când veţi ajunge aici, o veţi găsi umblând prin cameră. Bineînţeles, suntem cu totii în mâinile lui Dumnezeu, iar moartea poate veni la oricare din noi în orice clipă.

La bolnav, dacă îi este sortit să moară, moartea nu vine pe neaşteptate, în această privinţă, cel care s-a îmbolnăvit are un avantaj. El poate cugeta la starea sa şi se poate pregăti să iasă creştineşte din această viaţă. Se cade să vă îngrijiţi acum de asta, nu să vă prăpădiţi cu firea. Bun, haide să presupunem că va muri. Numai ea va muri? Vom muri cu toţii. Ea moare acum, noi murim mâine. Cum va vrea Dumnezeu! De fapt, nu moare ea. Trupul moare, iar sufletul va trăi. Si fără trup îi va fi mai bine decât cu trup. După ieşirea din trup, va zbura la Dumneavoastră şi vă va alinta. Va spune sufletului dumneavoastră: „Ah, mamă, ce bine îmi este! Lasă mai repede pământul şi treci la mine”. Nu va fi în stare să vă priceapă întristarea, de vreme ce atunci îi va fi mai bine...

Aşadar, vedeţi că nici dacă fata va muri nu trebuie să vă prăpădiţi cu firea. Binevoiţi a prinde curaj chiar acum şi a fi liniştită, mângâindu-i pe toţi prin purtarea dumneavoastră. Domnul să vă dea binecuvântare şi să dăruiască sufletului dumneavoastră mângâiere.

Mântuiţi-vă!

Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu, Episcopul Teofan

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2004, p. 28)