Încă din pântecele mamei pruncul simte afectivitatea, liniștea sau tulburările care-l înconjoară. În același timp, părinții, pregătindu-se și ei pentru primirea unui copil, sunt dominați de sentimente care pot să-i influențeze profund în propriile comportamente. Am putea spune în acest sens că nu numai părinții exercită asupra copiilor o lucrare pedagogică, ci și copiii ajung să-și educe părinții.

Este important ca, de la cea mai fragedă vârstă, pruncii să aibă un bun mediu educativ familial. Imaginea pe care ei pot să o dezvolte despre relațiile dintre părinți va avea mare impact asupra modului în care aceștia se vor raporta la familie.

Cercetările care abordează psihologia copilului arată că, încă de la 18 luni, acesta imită relațiile familiale pe care le observă în anturajul său, dar chiar înainte de această exteriorizare are loc o impregnare a copilului de atmosfera familială în care își trăiește primele luni de viață.

Relația dintre părinți și copii este deosebit de importantă în primii ani ai copilăriei pentru dezvoltarea sănătății afective. Echilibrul relației dintre soți va transmite pruncului nu numai o atmosferă sănătoasă, liniștită și stabilă, ci îi va pune în inimă, de foarte devreme, deschiderea spre asumarea vieții de familie.

Primii șapte ani sunt o etapă importantă în pregătirea copilului pentru viață. De modul în care această perioadă este parcursă depinde foarte mult imaginea pe care o dobândește despre familie. Chiar dacă pruncul este crescut în familii monoparentale, imaginea poate fi întregită de rolul pe care îl joacă nașii, bunicii, rudeniile, familiile de prieteni. Este foarte important ca în această perioadă el să reușească să înțeleagă complementaritatea bărbatului și a femeii. Atașamentul excesiv față de unul dintre părinți poate să aibă ca urmări o întârziere în maturizarea sentimentală. Absența tatălui sau a mamei din viața de zi cu zi poate să aibă, ca o primă consecință, o dezechilibrare în plan emoțional, care, dacă nu este compensată la timp, riscă să lase goluri în personalitate și în rutina comportamentală.

Copilul încearcă să imite până la vârsta de 7 ani ceea ce observă în jur prin gesturi și atitudini ce au un conținut emoțional deosebit de important. Toate evenimentele pe care le trăiește îl marchează, uneori chiar ireversibil. În acest context, este important ca exemplul de viață familială să fie pozitiv, dar, în același timp, și realist. Inclusiv observarea modului în care părinții depășesc dificultățile de zi cu zi poate să ducă la o pregătire pentru viața de familie. Din păcate, copiii ajung să observe atitudini și exemple negative care riscă să le marcheze personalitatea și caracterul. Pentru a evita o deformare din cauza unor astfel de situații, este foarte important ca ponderea experiențelor pozitive să domine neputințele și dezordinile, iar părinții sa reușească să reducă la minim și ca intensitate, și ca durată, atitudinile conflictuale.

(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 50-53)

Îți mai recomandăm și: Iubirea din familie este temelia pentru împlinirea în viață și în veșnicie

Dragostea dintre părinți – temelia educației copiilor​