Încă de când este mic se arată înclinaţia pe care o are cineva. Odată, la Mănăstirea Stomio a venit un creştin cu doi nepoţei. Unul dintre ei, în vârstă de şase-şapte ani, stătea lângă noi şi mereu ne punea diferite întrebări. La un moment dat îl întreb: „Ce o să te faci când vei fi mare?”. „Avocat”, îmi răspunse. Celălalt dispăruse. Atunci îl întreb pe unchiul său: „Unde s-a dus celălalt copil? Nu cumva să cadă în vreo prăpastie?”.

Am ieşit afară ca să-l căutăm şi am auzit nişte lovituri în tâmplărie. Am intrat înăuntru şi, ce să vedem? Scândura netedă care era pe bancul unde rindeluiam o stricase de tot cu tesla. „Ce o să te faci atunci când vei creşte mare?” îl întreb şi pe acesta. „Tâmplar”, îmi răspunde. „Bine, tâmplar să te faci. Dacă-i aşa, atunci nu-i nicio pagubă că s-a stricat scândura”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 180-181)