Copiii trebuie să deprindă abnegaţia. Ei nu vor putea avea tot ce vor. Trebuie să înveţe să renunţe la propriile dorinţe pentru binele celorlalţi. Ei trebuie, de asemenea, să înveţe să fie grijulii. Omul ce n-are grijă de ceilalţi pricinuieşte întotdeauna vătămare şi durere – nu intenţionat, ci pur şi simplu din nepăsare.

Pentru a arăta grijă faţă de cineva nu este nevoie de prea mult – un cuvânt de îmbărbătare atunci când cineva are neplăceri, puţină tandreţe atunci când celălalt arată întristat, o mână de ajutor la momentul potrivit pentru cel ce a obosit. Copiii trebuie să înveţe să fie de folos părinţilor şi unul altuia.

Ei pot să facă asta fără să aibă nevoie de prea multă atenţie, fără să fie o sursă de griji şi de nelinişte unul pentru altul. Îndată ce vor creşte puţin, copiii trebuie să înveţe să se bizuie pe sine, să se descurce fără ajutorul altora, ca să devină puternici şi independenţi.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 85)