Nu numai credincioşii laici trebuie să se spovedească, ci şi preoţii la rândul lor trebuie spovediţi.

Preotul fiind şi el om, supus greşelii, nu poate pretinde că nu are păcate căci  „dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8). Păcatele oricărui om se iartă prin Taina Spovedaniei.

Sfântul Simeon al Tesalonicului sublinia în sec. al XV-lea: „Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări şi preoţi şi arhierei şi nici unul să nu se despartă pre sine de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim...”

Preotul trebuie să se facă pildă credincioşilor. „Ar fi un nonsens să vorbeşti credincioşilor despre spovedanie şi să-i îndemni să o facă, să le asculţi păcatele pe care şi tu le faci, să-i ierţi de ele şi tu, ca preot, să nu te spovedeşti niciodată.”