Prietenia nu poate rămâne deplină și desăvârșită decât între cei desăvârșiți și cu aceleași virtuți, pe care aceeași voință și aceleași țeluri de viață nu-i lasă niciodată, sau numai foarte rar, să aibă sentimente deosebite sau să nu fie de aceeași părere în cele ce duc la plinătatea vieții duhovnicești. Dacă au început să se înfierbânte în discuții care duc la învrăjbire, este limpede că ei niciodată n-au fost uniți după regula pe care am spus-o mai înainte. Dar fiindcă nimeni nu începe plecând de la desăvârșire, ci mai întâi trebuie să pună temeliile acestora, de aceea și voi nu trebuie să vă întrebați care-i este măreția, ci cum puteți ajunge la ea. Și tot de aceea gândesc că este de trebuință să vă deschid o cale pe care să vă îndreptați pașii ca să puteți dobândi astfel mai ușor binele răbdării și al păcii.

(Sfântul Ioan Casian, Viața și învățătura lui, Editura Trinitas, Iași, 2002, p. 140)