Stând înaintea porților morții, vă gândiți, firește, și la ceea ce va întâm­pina îndată înapoia lor sufletul dumneavoastră.

Din câte îmi aduc aminte, cineva spunea că acolo sufletul e întâmpinat de toți cei pentru care și cărora s-a rugat de-a lungul vieții. Ce lucru aducător de mângâiere! Ce milostiv e Domnul față de sufletele noastre, că poruncește su­fletelor și duhurilor cunoscute nouă să le întâmpine îndată după intrarea lor într-un tărâm care le e necunoscut! Dar au ajuns la cunoștința noastră și alt­fel de întâlniri... Vrăjmașii grăbesc și ei acolo și nu se despart de suflet, tulburându-l în tot chipul din apropiere sau din depărtare, până ce ajunge la porțile lui Dumnezeu... Întărească-se sufletul cu bărbăție prin credință și să caute fără teamă spre neputincioșii de ei. Cum se spulberă praful, așa îi spulberă pe ei su­fletul înarmat cu credința și cu nădej­dea. Rugăciunile către Dumnezeu îi lo­vesc pe demoni ca niște fulgere..., încât ei pier.

De sufletul puternic, ei nu se pot apropia, ci de la depărtare plăsmuiesc în chip mincinos priveliști de spaimă și glasuri zgomotoase, pentru a clătina credința și a întuneca nădejdea prin în­doială – însă nu au nicio putere. Îngerii lui Dumnezeu păzesc sufletul... Totul e hotărât de milostiva judecată a lui Dumnezeu.

Întăriți-vă credința în Domnul Mân­tuitorul nostru și nădăjduiți spre Dânsul. De vă veți îmbrăca cu aceste arme, vrăjmașii nu vă vor putea atinge... Stă­rile duhovnicești sunt înrădăcinate în inima dumneavoastră și ca gazele dintr-un aerostat vă vor înălța atunci su­fletul, așa încât vrăjmașii nu se vor putea ține după el. Domnul să binecu­vânteze calea dumneavoastră!

Aceste merinde duhovnicești vi le trimit având în vedere orice împrejura­re. De fapt însă, eu am încredințarea că veți mai trăi – și fie ca Domnul să vă bi­necuvânteze să mai trăiți!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 93-95)