Îmi amintesc de prima mea spovedanie cu părintele Atanasie; aveam pe atunci o tendinţă, o înclinaţie către ascetism, către austeritate, către puritanism şi, după spovedanie, mă aşteptam din partea unui călugăr, a unui ascet, la o lecţie severă de mare exigenţă… Însă el îmi spuse:

- Tu însuţi ştii ceea ce Dumnezeu ţi-ar fi răspuns la această spovedanie: că trebuie să acţionezi într-o manieră sau alta.

- Da.

- Ei bine, acum aşează-te înaintea lui Dumnezeu şi, cu toată conştiinţa, spune-I Lui ceea ce eşti pregătit şi realmente capabil să faci din ceea ce ar fi trebuit să faci.

Totală decepţie… Apoi, minunare în faţa unei asemenea atitudini faţă de Dumnezeu, pecete a unei asemenea libertăţi şi demnităţi… Această libertate se exprima şi în alte prilejuri.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viaţă rugăciune, Editura Sofia, p. 22)