Dintre toate terapeuticile religioase, prima este rugăciunea, căci ea este temeiul şi însoţitoarea necesară a tuturor celorlalte şi are împotriva bolilor o eficienţă deosebită. „Este cineva bolnav între voi? Să se roage”, recomandă Sfântul Apostol Iacov (Iac 5,13). Pentru a suporta boala cu răbdare, dar şi pentru a scăpa de ea, bolnavul să ceară ajutorul „Doctorului Mare şi Ceresc”, strigând ca şi orbul din Ierihon (Lc 18,38): „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”. Făcând aceasta, el se va deschide atotputerniciei regeneratoare a harului dumnezeiesc.

(Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, Editura Oastea Domnului, p. 97)