Azi a-nceput să ningă-n noi...
Pe viața noastră ca pe câmp...
Coboară cerul în noroi
și eu mă uit... și uit că sunt...

E o ninsoare de-mpăcări
Ce troienește-n suflet pace...
Ni se topesc în lacrimi zări
și ceru-n inimi se întoarce...

Și simte-n ea întreaga fire
cum vine-n oameni veșnicia...
cum ninge-n oameni cu iubire
și se așterne isihia...

Tresar ninsori de Fericiri
în inima tot mai senină...
Zăpada sfintelor uimiri
întoarce lumea în lumină...

Căci harul fulguie în noi
cu-a liniștii copilărie...
De moartea noastră tot mai goi
ne-nfrigurăm de veșnicie...

Azi cerul e-n adâncul humii...
De slavă-i plină umbra morții...
Un Prunc dormind e viața lumii
și-n El ne odihnim cu toții...