Pentru fiecare soţie, principala îndatorire este chivernisirea casei sale. Ea trebuie să fie mărinimoasă şi bună la inimă. Femeia a cărei inimă nu este mişcată la vederea amărăciunii, care nu năzuieşte să ajute când îi stă în putere aceasta, este lipsită de către una dintre principalele calităţi feminine care alcătuiesc temelia firii femeieşti. Femeia adevărată împarte cu soţul povara grijilor lui. Orice s-ar întâmpla cu soţul de-a lungul zilei, atunci când intră în casă trebuie să intre într-o atmosferă de dragoste. Alţi prieteni îl pot trăda, însă devotamentul soţiei trebuie să rămână neschimbat. Când se lasă bezna şi pe soţ îl împresoară restriştile, ochii devotaţi ai soţiei îl privesc ca nişte stele ale speranţei, care luminează în întuneric. Când soţul este frânt, zâmbetul ei îl ajută să-şi recapete forţele, aşa cum raza de soare face să se îndrepte floarea care şi-a plecat capul.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 44)