Învaţă să răscumperi vremea cea rea a zilei de astăzi!

Priveşte în ochii Domnului şi vezi acolo veşnicia cea vie! Veşnicia nu va fi şi nu începe în altă parte, ci aici, acum, în această privire infinit de iubitoare şi de răbdătoare.

Încearcă să te priveşti şi pe tine pe dinăuntru sub privirile Sale iubitoare.

Plimbă-te prin templul Duhului Sfânt care este trupul tău! Mergi cu grijă, în vârful picioarelor, cu delicateţe, pentru că e lucrare sfântă acolo! Află acolo un loc de odihnă şi stai.

Opreşte-te ca să-L cunoşti acolo. Poţi alege să te odihneşti pe aripile vântului respiraţiei. Sau te poţi odihni plutind peste apele celulelor tale şi privind printre gene cum plutesc dantelele de ADN pe acolo... Sau te poţi opri lângă izvorul vieţii, inima, şi să asculţi glasul acela tainic al adâncului, care cheamă alt Adânc.

Apoi, cântă-I ceva, fără cuvinte, Creatorului tău! Cântă-I aşa, cu tăcerea ta şi ascultă răspunsul Lui de tăcere tandră şi dumnezeiască!

Apoi ridică-te, fă câteva mătănii şi spune: „Bună ziua” acelui ceas al zilei şi fă tot ce ai de făcut ca şi când ar fi singurul lucru important!

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, 2012, p. 87)