Provocarea maghiarilor

Puncte de vedere

Provocarea maghiarilor

    • Provocarea maghiarilor
      Provocarea maghiarilor

      Provocarea maghiarilor

Carevasăzică tricolorul românesc oferit de către Înaltpreasfinţitul Ioan este o provocare în Harcov. Nu-i bai, şi Hristos a fost văzut ca un provocator. Dar oare a te crede stăpânul unor majoritari ajunşi minoritate locală nu e o provocare la adresa românilor şi a Statului Român?

Citesc în Constituţie şi mă frec la ochi, că poate nu văd bine: Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Art. 30 (7). Apoi,  aud că în noua Constituţie,  minorităţile vor avea dreptul să-şi înfiinţeze organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor. Apoi îmi aduc aminte de „Cuiul lui Pepelea”,  cum am denumit la acea dată drapelul secuiesc. Dar şi de cazul bentiţei tricolore purtată de Sabina Elena.

Probabil că noile promisiuni constituţionale l-au determinat pe domnul Nemes Elod de la PPMT să pună căruţa înaintea cailor şi să-şi dea drumul slobod la gură, când a afirmat că tricolorul Înaltpreasfinţitului Ioan este o provocare la adresa majorităţii maghiare din zonă. Deh, ce să-i faci. Gândire despotică, de genul celei care L-a răstignit pe Hristos. De altfel, istoria consemnează câteva cazuri nedemne pentru statura umană şi creştină, în care ortodocşii români transilvăneni au fost prigoniţi de către autorităţi. Iar despre IPS Ioan, a fi provocator cred că este ultimul lucru care se poate afirma despre dânsul. Mai degrabă împăciuitor, factor de echilibru şi trăitor duhovnicesc. Vă mai amintiţi Pacea de la Cozia?

Însă ceea ce a spus în continuare domnul Nemes, este o adevărată provocare constituţională la adresa Statului Român. Domnia sa,  probabil toropit de canicula verii (deşi polul frigului în România e prin Harcov), se apucă şi ameninţă românii din zonă: Aştept cu curiozitate să văd câţi dintre românii care trăiesc aici vor arbora din aceste drapele. Nu este sigur că mulţi vor răspunde pozitiv la această acţiune de provocare a bisericii ortodoxe. Pe ce se bazează respectivul domn când îşi arată muşchii în astfel de afirmaţii?

Pe frica românilor din zonă că vor fi umiliţi dacă îndrăznesc să se arate a fi români? Pe visul de a declara Harcov un teritoriu autonom? Pe uitarea care a cuprins istoria plină de zbucium a românilor de acolo? Pe promisiunile politice care vin, uneori, dinspre Ungaria? Sau, pur şi simplu, pe lipsa de reacţie promptă a Statului Român,  în celelalte cazuri de batjocorire publică a unui însemn statal, drapelul românesc (de ex. primarul din Sf. Gheorghe, Antal Arpad, nu poartă niciodată eşarfa tricoloră, în ciuda prevederilor legale).

O fi câte puţin din toate. Şirul evenimentelor în care simbolurile naţionale şi statale sunt luate peste picior este din ce în ce mai lung, sub ochii negociatori ai politicienilor români şi maghiari de la Bucureşti. În fond, ce este clasa politică dacă nu un veritabil ring al negocierilor?

Cert este însă că actuala Constituţie este, probabil,  un document de împachetat salam pentru politicianul din PPMT, din moment ce n-a citit că România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Art. 4 (2).

Oare el ştie că este (şi) cetăţean român?

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Părintelui Eugen Tănăsescu de pe adevarul.ro)