† LUCIAN,

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Preaiubitului cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini din cuprinsul Eparhiei Caransebeșului,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi arhierești binecuvântări!

„Îngerul, vorbind femeilor, a zis: nu vă temeți…

Iisus le-a întâmpinat și le-a zis: Bucurați-vă!” (Matei 28, 5 și 9)

Preacuvioși și Preacucernici Părinţi,

Iubiţi frați și surori în Domnul,

Hristos a înviat!

Învierea lui Hristos este bucurie veșnică, lumină nestinsă, biruință întru credință, nădejde întru „învierea morților” și în „viața veacului ce va să fie”.

„Numim sărbătoarea de azi Paști după cuvântul care în vechiul grai evreiesc înseamnă trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu, la început, a adus lumea dintru neființă întru ființă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie și tot în această zi S-a pogorât din ceruri și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din legăturile iadului, l-a suit la cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi (…). Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea, dându-ne unul altuia obișnuita sărutare de Înviere, prăznuim și risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu și cu îngerii Săi”[1].

Sfintele Paști sunt Icoană și pregustare a bucuriei veșnice din Împărăția Cerurilor. În acest sens o cântare din Canonul Învierii ne spune: „Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, Bucuria cea veșnică”[2].

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Anul 2026 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame) și de aceea am socotit, ca în acest cuvânt pastoral, la Praznicul Învierii Domnului, să medităm la credința și dragostea femeilor mironosițe, la curajul lor în binevestirea Învierii lui Iisus, la taina întâlnirii cu Domnul Cel înviat și la biruința fricii prin puterea iubirii curate și nemăsurate.

Evanghelia ce s-a citit în noaptea sfântă a Învierii, ne relatează despre venirea femeilor purtătoare de mir la mormântul Domnului. Pline de credință și dragoste, sfintele femei mironosițe au alergat dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, adică duminica, ca să ungă cu miresme Trupul Domnului Iisus. Într-o alcătuire liturgică din cadrul Slujbei Învierii, ni se descrie acest tablou, ca și noi să credem și să-L iubim pe Domnul Iisus așa cum sfintele femei mironosițe au făcut-o în vremea aceea, rămânând un exemplu de curaj și îndrăzneală, până la sfârșitul veacurilor: „Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria și găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce căutați, printre morți, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeți giulgiurile cele de îngropare. Alergați și vestiți lumii că S-a sculat Domnul, omorând moartea; că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mântuiește neamul omenesc”[3].

Într-adevăr, femeile mironosițe au alergat și au vestit lumii că a înviat Domnul, omorând moartea. Cu alte cuvinte, aceste sfinte femei au devenit primii martori, mărturisitori și binevestitori ai Învierii Domnului Hristos. Ele nu au stat în casă cu ușile încuiate de frica iudeilor, ci au pornit „mai înainte de zori” spre mormântul Domnului și cele dintâi au văzut minunea Învierii, mormântul gol și „giulgiurile cele de îngropare”. Aceste sfinte femei înțelepte sunt lăudate în noaptea Învierii și în toată Săptămâna Luminată la sfintele slujbe, prin imnuri și cântări duhovnicești și iarăși cinstite și pomenite în Duminica a 3-a după Paști, numită – a Mironosițelor. Mai deosebit în acest an, în Patriarhia Română, sfintele femei mironosițe trebuie cinstite în fiecare zi alături de Maica Luminii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, pe care o preacinstim și care totdeauna se veselește întru Învierea Celui născut al său. În sinaxarul de Paști ni se spune: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul ce sta pe piatră, și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului care au vestit Învierea Domnului”. De asemenea, stihurile de la Cântarea a 9-a din cadrul Slujbei Învierii sunt grăitoare în acest sens:

„Îngerul a strigat celei pline de dar: Curată Fecioară, bucură-te! Și iarăși zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt”.

„Mărește, sufletul meu, pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos, Dătătorul de viață”.

„Mărește, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie, și S-a îngropat și a înviat a treia zi din mormânt”.

„Magdalena-Maria a alergat la mormânt și pe Hristos văzându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat”.

„Înger strălucitor către femei a strigat: nu mai plângeți, că Hristos a înviat”.

„Mărește, sufletul meu, Stăpânirea Cea în trei Ipostasuri și nedespărțită Dumnezeire”.

„Bucură-te, Fecioară, bucură-te! Bucură-te, binecuvântată! Bucură-te, preamărită! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt!”.

Sfintele femei mironosițe nu sunt numai purtătoare de miruri, ci și purtătoare de bucurie veșnică, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4, 4) și de lumină nestinsă, așa cum ne spune însuși Mântuitorul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Ele sunt lăudate de toată suflarea creștinilor dreptmăritori în frumoasele cântări pascale din Săptămâna Luminată:

„Femeile cele de Dumnezeu înțelepțite, cu miruri către Tine au alergat; și, bucurându-se, s-au închinat Ție, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; și Paștile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit”[4].

„Veniți de la mormânt, femei bine-vestitoare, și ziceți Sionului: Primește de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui Hristos. Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un mire ieșind din mormânt.

Mironosițele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră șezând: și acela, grăind către dânsele, așa zicea: Ce căutați pe Cel viu printre morți? Ce plângeți pe Cel nestricăcios, ca și cum ar fi întru stricăciune? Mergând, vestiți ucenicilor Lui.

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiți apostolilor!”[5].

Ascultând cu atenție aceste alcătuiri liturgice, înțelegem că sfintele femei mironosițe au fost întâi de toate „hristofore”, adică purtătoare de Hristos. Ele au biruit prin credință și dragoste, având curaj în propovăduirea Învierii lui Hristos și fiind părtașe la taina întâlnirii cu Domnul Iisus, Care a biruit moartea și păcatul, a sfărâmat iadul și S-a făcut „începătura altei vieți veșnice”[6].

Femeile mironosițe purtătoare de Hristos și purtătoare de biruință, au izgonit frica prin puterea iubirii curate și nemăsurate. Ucenicul iubit al Mântuitorului, Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune: „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit Cel dintâi” (1 Ioan 4, 18-19). Sfinții toți, și în mod special în noaptea Învierii Mântuitorului, sfintele femei mironosițe au înțeles că iubirea desăvârșită alungă frica și au ales să rămână desăvârșite în iubire. De aceea, Dumnezeu văzând credința și iubirea lor, le-a grăit prin înger și le-a zis: „Nu vă temeți!”, iar Însuși Domnul Iisus înviat din morți le-a întâmpinat zicându-le: „Bucurați-vă!”.

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

Spre finalul acestui cuvânt pastoral, după ce am văzut că Învierea Domnului este bucurie veșnică și biruință întru credință și dragoste, se cuvine să reflectăm la minunatele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel rostite către evrei: „De aceea și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei, și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sfintele femei mironosițe rămân până la sfârșitul veacurilor modele de credință, curaj și iubire, îndemnându-ne și pe noi să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, având ochii ațintiți asupra lui Iisus Hristos, și asemenea acestor „purtătoare de mir”, să binevestim și noi că Domnul a înviat și ne-a dăruit viață veșnică. Să biruim și noi frica prin iubire, să nu ne mai tânguim pentru păcate „că din mormânt iertare a răsărit” și „nimeni să nu se mai teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”[7].

Dorindu-vă tuturor, la acest Praznic al Praznicelor, sănătate deplină, binecuvântare, curaj în mărturisirea și propovăduirea dreptei credințe, pace multă și bucurie sfântă, vom încheia această pastorală cu un tropar din duminica sfintelor femei mironosițe:

„Stând lângă mormânt, îngerul a grăit mironosițelor femei: Mirurile se cuvin morților, dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii. Ci strigați: a înviat Domnul dăruind lumii mare milă!”. Amin.

Hristos a înviat!

Al Vostru, de tot binele doritor și pururea rugător către Mântuitorul,

† LUCIAN,

Episcopul Caransebeșului

[1] Sinaxarul la Ziua Învierii.

[2] Canonul Învierii, Cântarea 1, stihira a 3-a.

[3] Ipacoi la Praznicul Învierii.

[4] Canonul Învierii, Cântarea a 7-a, stihira a 2-a.

[5] Canonul Învierii, Laude, Stihirile Paștilor.

[6] Canonul Învierii, Cântarea a 7-a, Stihira a 3-a.

[7] Cuvântul de învățătură a Sfântului Ioan Gură de Aur în sfânta și luminata zi a Învierii lui Hristos.