La sfânta slujbă a participat un număr mare de credincioși din zona Văii Timișului, dar și pelerini din Caransebeș și din alte localități mai îndepărtate. Pe lângă hramul principal al Înălțării Sfintei Cruci, așezământul monahal are ca ocrotitor și pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei.

„Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos să ne dăruiască putere, sănătate și să avem pe mai departe aceeași râvnă ca să continuăm lupta cea bună în această viață, să încercăm să ne păzim de păcate, răutăți, fărădelegi, patimi și să ne curățim simțirile, nu numai în cele patru mari posturi de peste an, ci în fiecare zi, căci suntem chemați la purificare, la curățire, suntem chemați ca să fim sfinți și să fim desăvârșiți precum Tatăl nostru cel din ceruri sfânt și desăvârșit este. Îl rugăm pe Domnul cel răstignit pe Crucea Golgotei să ne dăruiască putere ca să ne asumăm și noi cu responsabilitate și demnitate crucea vieții și să înțelegem în mod deplin cuvintele din evanghelia care s-a citit astăzi: «Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie». Să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm Crucea și să-L urmăm pe Domnul, să ne lepădăm de egoismul dinlăuntrul nostru, să punem în fiecare zi început bun vieții noastre și să ne asumăm o viață responsabilă în Hristos cel răstignit, mort și înviat pentru noi și pentru a noastră mântuire. Ne întărim duhovnicește în această duminică din mijlocul Postului Mare privind la Crucea Mântuitorului Hristos, privind la Cel răstignit pe Crucea Golgotei, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatele lumii”, a subliniat Preasfințitul Părinte Lucian la finalul slujbei.

Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” din Petroșnița este situată la 4 km din centrul satului, pe o culme de deal care poartă numele „loc de rugăciune” (Radeș). La dorința părintelui Ioan Sârbu de a avea o mănăstire pe pământul parohiei păstorită de el, părintele protosinghel Onufrie Ocu, cu metania din mănăstirea Sihăstria Voronei din Botoșani, însuflețește această dorință luând hotărârea, prin pronia lui Dumnezeu de a ridica o mănăstire pe dealul Radeș, devenind astfel ctitorul acestui sfânt locaș, alăturându-i-se monahia Nectaria Murariu, cea care a fost numită apoi stareța mănăstirii, după care încet se mai alătură și alte suflete ce formează o mică obște.