PS Macarie, la hramul Mănăstirii Sihăstria: „În aceste vremuri grele, când este atacată familia, când fetele tinere sunt răpite în amiaza mare, să strigăm către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”

Duminică, 8 septembrie, Mănăstirea Sihăstria, una dintre cele mai vechi așezări monahale nemțene, și-a sărbătorit hramul istoric – Nașterea Maicii Domnului.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Sfânta Liturghie din ziua hramului a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord, alături de un sobor de slujitori ai mănăstirilor și parohiilor din apropiere și în prezența mulțimii de pelerini și închinători, veniți la Sihăstria de la primele ore ale dimineţii.

La finalul Sfintei Liturghii, PS Macarie a rostit un cuvânt de învăţătură în care a prezentat importanța praznicului Nașterii Maicii Domnului:

„Acum, la începutul Anului Bisericesc, prăznuim gingășia, smerenia, blândețea, prăznuim familia binecuvântată de Dumnezeu, paternitatea și maternitatea, deoarece într-o lume frământată și bulversată, stăpânită de puterea celui rău, s-a născut o copilă gingașă, smerită, blândă și iubitoare, care avea să devină Maica lui Dumnezeu. Această prăznuire este plină de smerenie, fiindcă Dumnezeu a binevoit să binecuvânteze pe smeriții și drepții părinți Ioachim și Ana, care erau stigmatizați de contemporanii lor, pentru faptul că nu puteau de naștere. În ochii lumii, păreau nedrepți și păcătoși, însă Dumnezeu, care pe toate le vede și le cunoaște, i-a ales ca vase cinstite, fiindcă judecata Lui este dreaptă și nepărtinitoare. Ea nu ține de criteriile acestei lumi și la socotelile ei, ci vede și cunoaște, apoi răsplătește pe cel drept […]. Astfel, Maica Domnului s-a făcut scară între pământ și cer, căci prin ea s-a pogorât la noi Făcătorul a toate. Din Preacuratul ei trup a luat trup Fiul lui Dumnezeu și, de aceea, trebuie să înțelegem că Dumnezeu îi binecuvântează și îi umple de har pe cei smeriți, pe cei credincioși și rugători […]. Așadar, preaiubiții mei, să îi urmăm pe dumnezeieștii părinți în viața noastră de familie și, atunci când ne este greu, atunci când ne simțim împovărați, să privim cu credință la icoana Sfinților Ioachim și Ana, care țin cu bucurie pe brațele lor pe cea mai minunată și gingașă copilă pe care a dat-o omenirea – Maica Domnului […]. În aceste vremuri, când este atacată familia binecuvântată, nașterea de copii, când fetele tinere sunt răpite în amiaza mare, în aceste vremuri grele și apăsătoate, să strigăm împreună către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”.

Pe parcursul zilei, credincioșii prezenți la Mănăstirea Sihăstria s-au închinat înaintea raclei care adăpostește moaștele celor 30 de sfinți, dar și la o părticică din lemnul Sfintei Cruci. De asemenea, ei au mai putut vizita mormântul și chilia în care a viețuit părintele Cleopa. După plecarea sa la cele veşnice, chilia şi mormântul au devenit locuri de pelerinaj pentru cei care au nădejdea că părintele Cleopa le este mijlocitor înaintea lui Dumnezeu şi după adormirea sa, așa cum a făsut-o în timpul vieții, după propria-i mărturisire: „Pe nimeni n-am întors deşert de la uşa chiliei mele. Ci am deschis uşa chiliei şi a cuvântului tuturor care au venit la mine, ştiind că, odată cu fiecare om intra şi Hristos în chilia mea”.

Altarul din „poiana lui Atanasie”

Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a judetului Neamț, la 22 km depărtare de orașul Târgu Neamț.  Începuturile așezământului monahal urcă în istorie până în anul 1655, când Episcopul Ghedeon de Huși, ucenic al Mitropolitului Varlaam al Moldovei, întemeiază prima biserică a schitului Sihăstria, pe care o înzestrează, apoi, cu chilii și cele de trebuință. Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea condiții prielnice unei vieți de sihăstrie, iar primii viețuitori, așa cum consemnează pomelnicul ctitoricesc, au fost șapte sihaștri din Mănăstirea Neamț retrași mult mai înainte prin părțile locului.

Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii și de aceea, în 1734, Episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserică, din piatră, pe locul celei vechi. Edificiul este construit în stil clasic moldovenesc. După distrugerile din anul 1821, în urma luptelor eteriste, mănăstirea a fost refăcută în 1824, cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi. În vara anului 1941, un incendiu necruțător a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei, din care cauză mulți călugări au plecat la alte mânăstiri. Părintele stareț Ioanichie fiind bătrân și bolnav, în anul 1942 este ales, în postul de locțiitor de stareț, Părintele Cleopa.

După anul 1947, Sihăstria, dintr-un mic schit pustnicesc, a devenit o mănăstire misionară, căutată de mulți pelerini. Patrimoniul mănăstirii are câteva comori cunoscute în toată lumea: o icoană mare cu Maica Domnului cu Pruncul în brațe, pictată pe lemn cu ornamente de ipsos, din sec. XVII, o icoană ferecată în argint (1797), vase liturgice, o Evanghelie acoperită în argint, o bibliotecă cu peste o mie de volume și multe altele.

De la același autor

Ultimele din categorie