Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Vorbind mai sus despre binefacerile lui Dumnezeu către oameni, vorbeşte şi despre cât de mare este mila Lui, fără să o măsoare (căci nu ar fi cu putinţă), ci, voind să înfăţişeze mărimea ei nesfârşită, îi cheamă pe toţi la slavoslovie şi îi îndeamnă, zicând: Lăudaţi pe Domnul, adică mulţumiţi-I, binecuvântaţi-L pe El.

Că în veac este mila Lui. Ce înseamnă în veac? Fiindcă zice, nu o odată miluieşte şi altă dată opreşte binefacerea, o dată miluieşte şi altă dată încetează mila, cum se întâmplă de obicei la oameni care, împiedicaţi fiind de patimă, îşi întrerup mila din pricina nimicniciei lor, se poticnesc în slujire sau împrejurările nu le permit. Dar Dumnezeu nu este astfel, ci El miluieşte neîncetat şi niciodată nu încetează să facă aceasta, în multe feluri şi cu variate mijloace […].

(Sfântul Ioan Gură de Aur – Omilii la psalmi, Psalmul 135, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, p. 605)