La porunca lui Dumnezeu, Profetul Osea își reprimește acasă soția desfrânată, care îl părăsise (Osea, capitolul 3). Și acum era în același stadiu de desfrânare, dar situația îi era mult îngreuiată, deoarece ea devenise sclavă. Era un lucru frecvent întâlnit în Israel, deoarece o femeie depindea exclusiv de protecția ce i-o oferea soțul său, iar când aceasta nu exista, ea se vedea nevoită să-și vândă libertatea, pentru a putea supraviețui. Nu vom insista asupra plecării din sânul familiei a acestei femei, deoarece despre aceasta am vorbit în alt articol (disponibil aici), ci ne interesează exclusiv întoarcerea ei și modul prin care aceasta a fost posibilă.

Pentru a-și recupera soția, profetul este nevoit să o răscumpere de la cel care era stăpânul ei, oferindu-i cincisprezece sicli de argint, un homer de orz şi un letec de orz. Faptul că soțul plătește pentru readucerea acasă a soţiei adultere este o dovadă concludentă a iubirii sale constante.

Prețul plătit de Osea e o bizară combinație între un produs natural (orzul) şi o monedă (siclul de argint). Pe timp de pace, un homer şi un letec de orz (un homer și jumătate) costa cam 15 sicli. Adăugând această sumă la cei 15 sicli de argint ajungem la totalul de 30 sicli. Preţul plătit de Osea pentru răscumpărarea soţiei sale era egal cu preţul de răscumpărare a unui sclav (Ieşirea 21, 20-21 şi Levitic 27, 4).

Este de observat apoi, un aspect deosebit de interesant: Osea plătește în monedă şi în produse, ceea ce înseamnă că nu era o persoană înstărită. Orzul avea o valoare mai mică decât grâul și era folosit mai ales pentru hrana animalelor. Atât de mult o iubea pe Gomer, încât era decis să renunţe la ultimii bani, la micile sale economii (numerar şi produse naturale), pentru a fi din nou împreună cu ea. Preţul plătit e destul de mic. Acest amănunt vizează o persoană lipsită de importanţă, nepreţuită, care pentru Osea rămâne totuşi fiinţa dorită.

Preţul de treizeci de sicli de argint, cu cât era evaluat un sclav, subliniază atenţia pe care o acordă Dumnezeu până şi celor mai neînsemnate făpturi, aruncate de mai marii zilei la periferia societăţii, dar, în același timp, reprezintă suma pentru care Hristos a fost vândut. Așadar, jertfa pentru plată, a lui Osea, prefigurează plata pentru jertfa lui Hristos.

Așa cum Gomer este reprimită în comuniune cu soțul său, prin plata a 30 de arginți, care reprezenta o jertfă din partea lui Osea, de vreme ce era sărac, tot 30 de arginți sunt prețul pentru care omenirea a fost primită din nou în comuniune cu Dumnezeu, prin jertfa Mântuitorului Hristos. Prin jertfa Sa, Hristos a răscumpărat întreg neamul omenesc din robia celui căruia i se dăruise de bunăvoie, adică din robia diavolului.