O pravilă necesară pentru orice creştin din zilele noastre
Dumnezeu nu poate fi trecut niciodată ca rezervă, pe locul doi sau trei în conştiinţa şi viaţa noastră. El îi va cunoaşte pe cei care aici nu au putut trăi fără El cum nu se poate trăi fără aer sau apă. Dacă nu am ajuns încă la această măsură în viaţa noastră, avem trei mijloace care să ne ajute: osteneala după putere, smerenia şi năzuinţa că vom reuşi mai mult, după dorinţa fierbinte a inimilor noastre.
Un mare ierarh rus cu viaţă sfântă, Vlădica Antonie Mărturisitorul (1889 -1976) a scris următoarele cuvinte: ,,Se apropie aşa nişte vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi.”
Din pravila creştinului de astăzi nu ar trebui să lipsească următoarele rânduieli:
1) Rugăciunile de dimineaţă
2) Rugăciunile de seară
3) Un acatist sau paraclis la Maica Domnului
4) 1 - 2 catisme din Psaltire
5) Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor.
Pe parcursul derulării diferitelor activităţi zilnice, de mare folos este rostirea cât mai deasă a următoarelor rugăciuni scurte:
- ,,Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”
- ,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!”
- ,,Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toată lumea!”
Deoarece schimbările care se observă astăzi în lumea întreagă adeveresc întru totul cuvintele Vlădicăi Antonie, se cere ca fiecare creştin iubitor de Dumnezeu şi de oameni să se ostenească în măsura posibilităţilor cu aceste rânduieli sau cu orice pravilă care îl poate ţine aproape de Dumnezeu şi îl poate uni cât mai strâns cu El.
Starea de rugăciune, de priveghere şi trezvie este cea care îl defineşte şi îl caracterizează pe adevăratul credincios şi slujitor al lui Dumnezeu.
Sfântul Teofan Zăvorâtul a tâlcuit că cele cinci fecioare nebune din Sfânta Evanghelie s-au pierdut pentru că nu au avut o lucrare lăuntrică permanentă prin care să-L trăiască pe Dumnezeu continuu, deşi au avut toate celelalte virtuţi. În textul evanghelic redat mai jos, Domnul ne cheamă insistent la priveghere şi luare aminte:
Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse
Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.
Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji.
Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea.
Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Şi a zis Petru: Doamne, către noi spui pilda aceasta sau şi către toţi?
Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu?
Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa.
Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale.
Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete
Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. (Luca 12, 35-48)
Te-a lăsat Stăpânul cu nişte răspunderi şi el a plecat într-o ţară îndepărtată. Când Se va întoarce, ce te va găsi făcând? Ce ţi-a dat El în grijă? Sau tu cum ai făcut, te-ai îngrijit doar de cele plăcute ţie, şi restul ai dat uitării sau chiar ai batjocorit? Căci lucrurile aparent bune, dar care nu au binecuvântare şi nu sunt după voia Lui Dumnezeu ca fiind absolut necesare mântuirii, rămân ca ceva inutil, păgubitor, rezultat al amăgirii de sine, chiar dacă ne-au adus satisfacţii şi mulţumire de sine.
„Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.”(Matei 25, 12)sunt cuvinte adresate celor care nu stăruiesc zilnic pe calea trezviei şi a unirii cu Dumnezeu, spre o părtăşie continuă cu Izvorul Vieţii, al Iubirii şi al Veşniciei şi Îl înlocuiesc cu ceva trecător, omenesc sau chiar păgubitor pentru mântuire. Aceştia nu sunt conştienţi de consecinţele trăirii lor fără Dumnezeu pentru viaţa viitoare.
Dumnezeu nu poate fi trecut niciodată ca rezervă, pe locul 2 sau 3 în conştiinţa şi viaţa noastră. El îi va cunoaşte pe cei care aici nu au putut trăi fără El, cum nu se poate trăi fără aer sau apă. Dacă nu am ajuns încă la această măsură în viaţa noastră, avem trei mijloace care să ne ajute: osteneala după putere, smerenia şi năzuinţa că vom reuşi mai mult, după dorinţa fierbinte a inimilor noastre.
Pentru orice ne poate ierta Domnul, dar pentru că nu am făcut tot ce puteam face la măsura noastră sau măcar puţin din această măsură, nu ne va ierta cu uşurinţă.
Doamne, ajută-ne să fim părtaşi vieţuirii celor cinci fecioare înţelepte, izbăveşte-ne de înşelare şi de nepăsarea vinovată a celor cinci fecioare nebune şi ne învredniceşte să fim cu Tine în tot timpul vieţii noastre şi în vecii vecilor! AMIN!
Schitul Vovidenia, file de istorie (I)
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro