Socotesc că privegherea este aceea cu care sufletul se luminează în timpul studiului cărţilor şi se înţelepţeşte din belşug cu sfânta rugăciune. Pune frâu puternic limbii neruşinate, rânduieşte-ţi măsură şi în vorbă şi în tăcere ca să vorbeşti numai ceea ce slujeşte la preamărirea Domnului şi să dea har duhovnicesc celor ce ascultă. Mai presus de acestea să iubeşti tăcerea, temându-te de acea prăpastie mult păcătoasă în care este atrasă limba neînfrânată.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 36)