Biserica a primit păcatul ca pe ceva ce ţine de fiinţa omului. Niciodată însă un creştin nu trebuie să spună: „Nu-i nimic că păcătuiesc, o să mă pocăiesc cândva!”. Niciodată! Cel botezat are datoria să nu mai păcătuiască. Şi dacă a căzut, om fiind, în acest ceas greu există pocăinţă. Iertare, milă, există mântuire. Dar dacă cineva, cugetând cu viclenie, spune: „Putem să păcătuim, există spovedanie, există pocăinţă, vom merge şi ne vom mărturisi şi Dumnezeu ne va ierta!”, este foarte grav şi nu ştim cât ne iartă Dumnezeu într-o asemenea situaţie. Prin urmare să ne iasă din cap această idee.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adame, unde eşti?, Editura Bizantină, p. 127)