Da, cu adevărat îndemnul meu, către mine și către cel din fața mea, este mai degrabă: „Intră în iadul care este în tine și nu vei deznădăjdui“, pentru că acolo, în iadul din noi, este Domnul, acolo Îl întâlnim pe Domnul, și sigur că nu spun lucrul ăsta oricui, ci numai celor pe care Dumnezeu îi consideră pregătiți pentru această întâlnire. Noi suntem chinuiți de o mulțime de spaime și stăm pe marginea gropii, și ne plângem de milă și ne e teamă că o să cădem în ea! Nu, să nu plângem și să nu ne temem pentru că suntem deja în groapă.

De exemplu, una dintre spaimele noastre cele mai mari este să nu ne creadă lumea proști. Ei, eu m-am liniștit. Am descoperit că sunt proastă și nu mai am nici o grijă. Suntem destul de proști, nu vă faceți iluzii. Cu cât suntem mai știutori, cu atâta suntem mai neștiutori. Cu cât bagajul de cunoștințe e mai mare, cu atât contactul cu necunoscutul este mai mare. Și atunci, dacă ne smerim măcar în felul acesta, devenind conștienți, nu ne mai temem.

Dacă vom descoperi că suntem răi – suntem răi, că zice Mântuitorul că numai Dumnezeu e bun – dacă accept cuvântul ăsta și accept că sunt rea, atunci nădejdea mea este Cel Bun, că El, și numai El mă poate face bună. Și cu adevărat Sfântul Siluan m-a ajutat mult, și eu așa am trăit cuvântul lui: „Îndrăzniți să intrați în iad pentru că acolo ne așteaptă Mântuitorul, dar nu fără El.“. Altminteri, rămânem în iadul în care noi nu vrem să-L vedem pe Domnul pentru că ne întoarcem mereu cu spatele.

Să nu ne temem de iad! Iadul este un loc de trecere. Nu putem ajunge în rai fără să trecem prin iad. E vorba de iadul din mine. Și pe acolo nu pot să trec decât de mână cu Mântuitorul, și El este Dumnezeu. Nici o forță, nici o putere nu poate să ne facă nimic cât suntem cu El de mână și cât timp Îl avem în noi.

Cu adevărat, Dumnezeu e Dumnezeu și cu adevărat El intră în noi. De obicei, tinerilor care vin și-mi spun că vor să se sinucidă, pentru că nu mai au nici o nădejde și că viața nu mai merită trăită, le spun că au dreptate. Da, așa este. Această viață nu merită trăită. Dar dacă tot ești gata să mori, hai să trăim și o altfel de viață doi ani! Și după doi ani, dacă nu va fi altfel, să-mi spui: „Babă mincinoasă ce ești!“, și să te sinucizi, dar până atunci să faci ce fac eu, să faci ce zice Dumnezeu să faci, și o să vedem dacă se schimbă ceva… Și se schimbă! Dar este un lucru atât de ciudat în mintea omului!

De câteva ori în ultimul timp au fost oameni care au venit și mi-au spus: „Nu mai am nici o soluție, decât să mă sinucid.“. Una era o doamnă care se împrumutase undeva și era amenințată de cei cărora nu putea să le restituie banii că o omoară. Și ea alesese să se sinucidă. Și eu i-am zis: „Dar de ce nu stai să te omoare că, uite, o să ajungi în rai!“. Și ea a spus: „Păi, cum? Nu, nu pot, mi-e frică!“. Vedeți? De ce? Ce forță ne face să ne purtăm astfel?

Un tânăr care a descoperit că are atracție pentru băieți și nu pentru fete, și că el nu e „normal“, a zis: „Nu-mi rămâne decât să mă sinucid!“. Și am zis: „Stai, că poate totuși mai este și altă cale“. Și am descoperit motivul pentru care era atras de băieți, și trebuia să se întâlnească cu persoana care îl rănise când era copil și cu care trebuia să se confrunte și trebuia să-și rezolve problema aceea, și apoi era posibilă vindecarea. Și a zis: „Nu, că dacă mă omoară?!“. „Păi dacă tot erai gata să te sinucizi, de ce să nu te lași omorât?“. Asta este lucrarea vrăjmașului, ne arată o „scăpare“, o ieșire ușoară. Nu este ușoară, aceea este o ieșire mincinoasă.

Și așa că, atunci când cineva vine la noi să-l mângâiem, noi nu trebuie să-i dăm tranchilizante, decât dacă suntem medici și dacă cel ce vine are o afecțiune clinică ce poate fi ajutată chimic. Noi trebuie să-l ajutăm să coboare în iadul din el, mai ales dacă suntem preoți, și în jurul părinților preoți să ne adunăm noi toți, credincioșii care suntem slugile Domnului pe lângă Biserică, noi să-i adunăm pe oameni ca să-i aducem să-L guste pe Dumnezeu, să se spele prin Spovedanie, să se hrănească prin Sfânta Împărtășanie, că preoții nu prididesc acum ca să-i aducă pe toți.