Dar rugăciunea care se face cu gura, are vreun temei în Sfânta Scriptură?

Atât rugăciunea pe care o facem cu buzele şi cu limba, cât şi cea care o zicem cu glas tare, au destule mărturii în Sfânta Scriptură. Astfel Sfâtul Apostol Pavel zice: Aduceţi Domnului roada buzelor voastre (Efes. 6, 18). David proorocul iarăşi spune: Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (Ps. 50, 16). În alt loc tot el spune: Şi L-am înălţat pe El cu limba mea (Ps. 65. 16). Sau: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să vină (Ps. 101, 1). În alt loc, iarăşi zice: Cu glasul meu către Domnul m-am rugat (Ps. 141, 1). În toate acestea se vorbeşte despre rugăciunea gurii şi a glasului.

Ce putere duhovnicească are rugăciunea vorbită, orală, pe care o fac, în general, credincioşii?

Nu mare putere are rugăciunea făcută numai cu limba şi cu glasul, deoarece Dumnezeu cere omului în vremea rugăciunii mai mult inima sa decât cuvintele gurii şi ale limbii. Că auzi ce zice: Dă-mi, fiule, inima ta (Pilde 23, 26). Dumnezeu cere de la noi nu numai glasul şi rugăciunea făcută cu gura, tare sau încet, ci mai ales suspinul şi graiurile inimii noastre le cere Dumnezeu.

Auzi ce zice: Ţie a grăit inima mea (Ps. 26, 13). Şi iarăşi: Răcnit-am din suspinarea inimii mele (Ps. 37, 8). Iar marele prooroc Isaia, având în vedere că poporul lui Israel se ruga lui Dumnezeu numai cu gura, iar nu şi cu inima, zicea: Aproape eşti Tu Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor (Is. 29, 13; Matei 15, 8).

Sfântul Grigorie de Nyssa zice „că rugăciunea gurii şi a limbii este graniţa cea mai depărtată a rugăciunii” (Comentariu la viaţa lui Moise). Alţi Sfinţi Părinţi numesc rugăciunea gurii treapta cea mai de jos din scara rugăciunii celei duhovniceşti. Acestea avându-le în noi, să ne rugăm Prea Bunului Dumnezeu să ne ajute a ne ridica mai sus de treapta rugăciunii verbale, ca să-L lăudăm şi „să cântăm în inimile noastre Domnului”.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 69-70)