Mama iubeşte pe fiul ori pe fiica ce s-a îndepărtat de cale încă mai puternic decât pe copiii ascultători şi plini de grijă; doar Dumnezeu ştie câte rugăciuni stăruitoare, din adâncul inimii sale de mamă, se ridică spre înaltul cerului pentru aceşti copii care pier şi de ce iertare fără de margini este capabilă o inimă de mamă!

Mamele care caută mântuirea copiilor lor, nu doar de primejdiile cele din afară, ci şi din înfricoşătoarea pieire duhovnicească, e bine să cunoască istoria Fericitei Monica.

Fiul Fericitei Monica, un tânăr foarte înzestrat, în tinereţe a dus o viaţă întru totul nepotrivită cu morala creştină, fiind atras şi de felurite eresuri. Mama, care-l iubea nespus pe fiul ei, a suferit înfricoşător din această pricină, căci pieirea duhovnicească a fiului ei era socotită de ea mai rea decât moartea. Din chinurile adâncului inimii sale, Fericita Monica s-a rugat ca fiul ei să iasă din orbirea duhovnicească şi să devină un fiu credincios al lui Hristos. Au trecut anii, iar starea duhovnicească a lui Augustin (†430) rămânea una deznădăjduitoare. Fericita Monica nu s-a dat însă bătută. Cu şi mai multă râvnă ea şi-a înălţat rugăciunile de mamă către cerul ce părea parcă surd. În cele din urmă, minunea s-a petrecut: în viaţa fiului ei a avut loc o schimbare, în urma căreia Biserica a dobândit un mare părinte şi învăţător – pe Fericitul Augustin.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 64-65)