Toate greutăţile şi necazurile ce nu sunt răbdate au în ele un chin îndoit. Căci răbdarea omului micşorează apăsarea lor. Lipsa de curaj e maica chinului. Iar răbdarea e maica mângâierii şi o putere care obişnuieşte să se nască din lărgimea inimii. Dar această putere e greu să o afle omul în necazurile lui fără darul dumnezeiesc, care se iveşte din urmărirea rugăciunii şi din vărsarea lacrimilor.

 (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuvântul XLVI, în Filocalia, vol. X, p. 246)