Cele mai de seamă ierurgii privitoare la viaţa noastră sunt cele în legătură cu naşterea şi cu moartea, adică cele două momente cronologice între care se desfăşoară firul vieţii noastre. Biserica îl asistă pe om şi îl ia sub aripa ei ocrotitoare încă de la primele clipe ale venirii lui în lume.

În ziua întâi după naşterea pruncului, moaşa sau altă femeie, dintre cele care au ajutat la naştere, vine la preot cu un vas cu apă, pe care preotul o sfinţeşte după rânduiala arătată în Molitfelnic, adică: Binecuvântarea obişnuită la ierurgii; Rugăciunile începătoare; cele trei tropare de umilinţă; o rugăciune de sfinţire a apei („Dumnezeule, Cel cu nume mare...”); la cuvintele: „Şi sfinţeşte apa aceasta...”, preotul atinge cu mâna apa din vas, binecuvântând-o cruciş.

Molitfelnicul cuprinde apoi o rânduială intitulată Rugăciunile la femeia lăuză, alcătuită din: Binecuvântarea obişnuită; rugăciunile începătoare; troparul şi condacul Naşterii Domnului; trei molitfe pentru lăuză; o molitfă pentru moaşă şi alta pentru femeile care au ajutat la naştere şi otpustul Naşterii Domnului rostit de preot.

După Molitfelnic, această rânduială ar urma să o citească preotul chiar la casa unde s-a născut pruncul, să stropească cu apă sfinţită casa, pe mamă, pe prunc, pe femeile care au ajutat la naştere şi pe toţi ai casei şi apoi să-l însemneze cu semnul Sfintei Cruci pe prunc la frunte, la gură şi la inimă, zicând: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit”.

Apa sfinţită de preot în ziua întâi după naştere este, după Simeon al Tesalonicului, ca o preînchipuire sau anticipare a botezului. Ea are sensul unei ape curăţitoare, care spală necurăţia fizică produsă de naştere. În unele părţi, din această apă se obişnuieşte a se pune în apă pentru baia copilului, în primele zile după naştere.

Cât priveşte cele trei molitfe pentru lăuză, prevăzute în rânduiala din Molitfelnic, în ele preotul se roagă pentru grabnica ridicare a mamei de pe patul lăuziei, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate și pentru curăţirea ei.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 362-363)