În cadrul privegherii, adică la slujba Vecerniei mari, urmată de slujba Utreniei, începutul Vecerniei este binecuvântat cu formula doxologică obișnuită la slujba Utreniei - „Slavă Sfintei și celei de o ființă și făcătoarei nedespărțitei Treimi”. Aceasta, deoarece se consideră că prin preamărirea Sfintei Treimi în imnul „Lumină lină”, la Vecernia mică - slujbă care precede privegherea, s-a făcut deja amintire de descoperirea acestui adevăr oamenilor, prin venirea în lume a „Luminii line”.

Corespunzător caracterului solemn al oficiului de la priveghere, începutul Vecerniei este precedat de un ceremonial deosebit, practicat mai ales în mănăstiri. Acest ceremonial constă în ieșirea diaconului cu lumânare aprinsă pe ușile împărătești, intonând credincioșilor îndemnul „Sculați-vă!”, în timp ce preotul începe să cădească altarul, iar mai apoi toată biserica, după care se întoarce din nou spre altar intonând „Doamne binecuvÂntează”. Cădirea din acest moment închipuie momentul creației, atunci când „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Ajuns în fața sfintei mese, preotul dă binecuvântarea pentru începutul Vecerniei, prin formula deja amintită.