Ceasurile sau orele canonice fac parte dintre Laudele „mici”, adică cele alcătuite mai mult din citiri făcute la strană, rolul preotului în oficierea lor fiind foarte redus. De aceea, rânduiala lor se află în Ceaslov, cartea prin excelenţă a cântăreţilor de strană. La noi, numai câteva ediții ale Liturghierului au adăugat, pentru preot, rânduiala Ceasului IX, înainte de cea a Vecerniei. Astăzi Ceasurile se citesc aproape numai în mănăstiri şi în unele catedrale chiriarhale, la care se păstrează regula de slujbă a mănăstirilor.

De regulă, ele se citesc în tinda (pronaosul) bisericii, ca şi Pavecerniţa şi Miezonoptica. Cât priveşte momentul din zi în care se oficiază, odinioară ele se citeau aproximativ în momentele din cursul zilei indicate de însăşi denumirea lor: Ceasul I, la începutul primului sfert din zi (aproximativ ora 6 dimineaţa); Ceasul III, la începutul sfertului al doilea din zi (aproximativ ora 9 dimineaţa); Ceasul VI, la miezul zilei (aproximativ ora 12), iar Ceasul IX, la începutul ultimului sfert al zilei (aproximativ ora 15.00). Cu vremea însă, ele s-au grupat în jurul Laudelor mari (Vecernia şi Utrenia) citindu-se în legătură cu acestea, astfel: Ceasurile I, III şi VI se citesc dimineaţa, între Utrenie şi Liturghie, iar Ceasul IX seara, imediat înainte de Vecernie.

Ceasul I încheie ciclul Laudelor de noapte (dimineaţă) şi se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, ca o continuare sau completare a ei, chiar atunci când Utrenia se face de cu seară, sub formă de Priveghere. De aceea, în astfel de cazuri, otpustul desăvârşit al Utreniei se face la sfârşitul Ceasului I. Aşa se explică pentru ce slujba Ceasului I nu are o formulă de binecuvântare pentru început, ca şi Ceasul VI, care se citeşte în continuarea Ceasului III.

Ceasurile III şi VI alcătuiesc ciclul Laudelor de zi şi se citesc îndată după Ceasul I, înainte de Liturghie sau înainte de Obedniţă, în zilele în care nu se face Liturghie.

Ceasul IX începe grupa Laudelor de seară. El se citeşte după-amiază, imediat înainte de Vecernie. Cu el se încheie serviciul divin al fiecărei zile liturgice. Dar în zilele de rând de peste săptămână (de luni pană vineri) din Postul Mare, precum şi miercuri şi vineri în săptămâna brânzei, Ceasul IX se citeşte dimineaţa, îndată după Ceasul VI şi înainte de Obedniţă şi Vecernie (Liturghia Darurilor). De altfel, în timpul Postului Mare, Ceasurile în general alcătuiesc o parte importantă şi un moment central al serviciului divin zilnic.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Basilica, București, 2016, pp. 182-183)