Jertfa de la Sfânta Liturghie nu este numai o închipuire a Jertfei Domnului sau un simbol al Sfântului Sânge, ci este o junghiere și o jertfă adevărată. Ce anume se jertfește: pâinea ori Trupul Domnului? Cu alte cuvinte, când se jertfesc darurile, mai înainte de a fi sfințite, ori după ce s-au sfințit?

Să zicem că ceea ce jertfim ar fi pâinea. Dar atunci ce valoare ar avea o jertfă de pâine? Și apoi Taina Sfintei Euharistii nu constă în a vedea doar o pâine junghiată, ci pe Însuși Mielul lui Dumnezeu, Cel ce prin junghierea Sa ridică păcatul lumii.

Dar cu atât mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfește ar fi Însuși Trupul Domnului. Căci, mai întâi, ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor, nu mai poate fi junghiat sau străpuns. Al doilea, dacă ar fi vorba de așa ceva, ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele întâmplate la Jertfa de pe Golgota, deoarece Jertfa din Liturghie e socotită ca o junghiere adevărată, iar nu ca un simbol al junghierii. Al treilea, știm că Hristos a murit o dată, că după ce a înviat nu va mai muri, că a patimit la plinirea vremii și S-a adus jertfă ca să ridice păcatele multora. Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie, ar urma că moare în fiecare zi. Dar atunci ce să credem?

Jertfa nu se săvârșește nici înainte și nici după ce s-a sfințit pâinea, ci chiar în clipa sfințirii. În felul acesta, nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce trebuie să credem despre Jertfă, și anume: 1) Că ea nu este numai o închipuire sau un simbol al jertfei Domnului, ci o Jertfă adevărată; 2) Că ceea ce se jertfește nu e pâinea, ci însuși Trupul lui Hristos; 3) Că jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singură, adică cea adusă o dată pe Cruce.

1) Să vedem mai întâi dacă sfințirea darurilor este Jertfa adevărată, iar nu o simplă închipuire a Jertfei. Jertfa Mielului lui Dumnezeu a constat în prefacerea din ceva neînjunghiat în ceva junghiat. Dar un act de prefacere avem și în Liturghie. Aici, pâinea nejertfită se preface, prin sfințire, în ceea ce a fost jertfit: adică, pâinea neînjunghiată se preface în Însuși Trupul Domnului, Care a fost junghiat cu adevărat. De aici urmează că, precum jertfa Mielului a fost efectuată printr-o prefacere, tot așa și aici, existând un act de prefacere, avem o Jertfă adevărată: căci pâinea se preface nu într-un simbol, ci chiar în obiectul junghierii, adică în Însuși Trupul Cel jertfit al Domnului.

2) Dacă pâinea ar fi jertfită rămânând pâine, ar însemna că ea este cea care a primit junghierea și atunci Jertfa ar consta din junghierea pâinii. Am văzut însă că, atât pe Golgota, cât și la sfințirea darurilor, materia de jertfă a suferit o prefacere. Atunci, Mielul nejertfit s-a prefăcut într-unul jertfit, iar acum pâinea s-a prefăcut în Trupul lui Hristos. De aceea junghierea, ca una care este socotită nu în pâine, ci în Trupul lui Hristos, aflat într-însa, este și se numește, pe bună dreptate, Jertfa Mielului lui Dumnezeu, iar nu a pâinii.

3) Dacă așa stau lucrurile, atunci se înțelege de la sine că nimic nu ne mai obligă să presupunem că ar exista mai multe jertfiri ale Trupului Domnului. Într-adevăr, Jertfa însăși constă nu din junghierea Mielului în clipa sfințirii darurilor, ci din prefacerea pâinii în Mielul cel junghiat; nu e vorba de o nouă junghiere a Mielului, ci de un act de prefacere. Prin urmare darurile ce se prefac pot fi cât de multe, iar prefacerea se poate repeta mereu. Trupul lui Hristos, în care se prefac darurile, rămâne totdeauna unul și același. Și după cum există un singur Trup al Domnului, tot așa și o singură junghiere a Lui.

(Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii, traducere din greacă de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1989, pp. 47-48)