Căci răul nu este nimic altceva decât păcatul şi nenorocirea şi neascultarea de stăpâneasca lege. Astfel încât libertatea, care este cel dintâi bine potrivit firii raţionale, precum şi faptul de a se folosi de libertate şi de a domina şi stăpâni patimile cele necuvântătoare, adică mânia, pofta — libertatea, deci, este virtute. Iar faptul de a ceda libertatea şi de a coborî la patimile cele iraţionale şi a trăi în mod iraţional asemenea dobitoacelor, acesta este răul şi acesta este păcatul. Aşadar să nu ne sluţim chipul lucrând cele ale necuvântătoarelor, ci să depărtăm prin raţiune imboldurile firii. Căci nu se cuvine ca noi, ca nişte fiinţe raţionale ce suntem, să ne folosim de patimi iraţionale, precum ne-a poruncit şi Mântuitorul. (Sfântul Ioan Damaschin)

(Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 16)